JUR. (Despre succesiuni) (Care se desfășoară) în absența unui testament, caz în care legea
reglementează transmiterea bunurilor.
- 1833 Cod. Calimach, 303: Cea din început netemeinică orânduire a voinței cei de pe urmă nu se întărește prin cele din urmă întâmplări ci, la așa feliu de întâmplare are loc moștenirea „ab intestato” (adecă fără testament).
- 1842 ASACHI, Lex., I, 131/14.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1886 STEINBERG, D.
- 1893 URECHIA, Ist. Rom., VI, 445: Clironomiile „ab-intestato” erau cu totul ale Cutiei milelor, alipită la Epitropie.
- 1898 Enc. Rom., I, 7: Moștenire ab intestato [=] moștenirea pe basa legii în lipsa de testament.
- 1933 BERECHET, Ist. V. Dr. Rom., I, 49: Despre moștenirile „ab intestat” și despre legate precum și despre cei desmoșteniți pentru ingratitudine [Subtitlu].
- 1939 PAVLESCU, Ec. Breslelor, 128: Erau ele primite, oricând, în mod direct, sau în calitate de succesoare ab intestat sau testamentare ale unui breslaș?
- 1942 Enc. Agr., IV, 73: M[oștenirea] poate fi ab intestat, când defunctul nu a lăsat testament și a cărei deschidere e regulată prin lege, și testamentară, când defunctul a lăsat testament.
Încă 8 citate
– Accentuat și: ab intéstat (2005 DOOM2).
– Var.: ab intestáto
– Loc. lat.
Referințe bibliografice:
1931 CADE; 1962 DER, I; 1997 D. Dr. Privat.; 1999 M. D. Jur.; 2002 DN6; 2007 D. Dr. Civ. (2007); 2007 DEXI; 2008 D. Fundam.; 2013 DAN.
